eu tu si restul lor..

eu...
acelasi om tot aici , dispus sa faca aceleasi mici eforturi pt aceleasi rezultate catastrofale.. pt acelasi sfarsit si mai ales pt aceeasi persoana.. si oricat as vrea sa imi schimb subiectul, tot ce se intampla in jurul nostru ma incita si ma inspira.. pt ca oriunde te-ai uita acelasi lucru il vezi.. dragoste - despartire. si ciudat cum amandoua sunt strans legate una de alta. si cel mai trist este starea pe care despartirea ti-o da..
esti cumva pe un ton autodistructiv.. stii asta si nu iti pasa, faci orice ca sa nu te gandesti, bei ca sa iti ineci amarul , de fapt bei ca sa uiti, ca sa nu ii functioneze mintea.. omori neuroni doar din cauza ei, si incepi sa o urasti pt asta, si vrei sa o urasti si mai mult.. si te refugiezi in altele, si iti versi ura pe ele.. ai observat cum de fiecare data cand te desparti de ea apare una din ele, care aproape ca ar accepta orice numa ca tu sa o bagi in seama, sa ii acorzi o sansa, si tu o consideri o simpla amica..
exact ceea ce iti trebuie.. si tu pentru ea esti totul. ea este exact in pozitia ta, tu nu stii asta sau chiar daca stii nu poti sa faci nimic in privinta asta. pt ca sentimentele tale nu exista, tu nu existi pentru tine , esti in lumea ta, existi numa pt a fii cu ea. traiesti intr-o lume imaginara...

tu...

Am imaginea mea despre tine , parca mai sclipitoare, sunt sub efectul drogului..cel mai al dracu drog, pt care nu au gasit inca reabilitare, nu poti sa mergi la vreun centru sa iti dea inlocuitor pt dor.. parca totul este mai plin de epitete, parca mai fabulos.. pielea ta parca stralucea, parul tau cu mirosul lui , ma facea sa ma trezesc fericit, faptul ca erai cu mine in pat, cand ma atingeai noaptea in somn si te luam in brate. erai langa mine in orice circuumstane, mereu...
tu esti probabil dezgustata de mine , fiindca de aia te-ai despartit de mine. m-a urasti pt ca nu am facut nimik ca sa nu ne despartim, mi-ai aratat, sau chiar spus in fata... si nu intelegeai de ce nu fac nimik . te-ai gandit vreodata ca poate imi placea asa cum era totul ? poate nu vroiam sa se schimbe nimik, poate in mintea mea erai prea perfecta cu toate defectele tale, si nu imi pasa de mine, nu vroiam sa ma schimb pt ca poate te schimbai si tu?
tu ma urasti ca nu am facut nimik sa ne impacam dupa, sau ca am acceptat refuzurile tale.. ca nu am insitat.... ma urasti pentru ce am ajuns , ma urasti fiindca stii ce fac si cu cine si pe unde umblu.. te dezgusta si ma invinuiesti..

si retul lor...

vb despre celelalte care sunt in jurul meu, ele sunt in mintea mea doar niste inlocuitoare de proasta calitate, si acum imi dau seama ce minte distrusa am. pentru ca ele au trasaturi aparte , doar ca eu nu vad , si gasesc numai diferentele dintre tine si ele..